"noapte de noapte, acelasi vis. visez ca te indepartezi incet si eu oricat de mult mi-as dori nu pot face nimic. te visez departe, straina, atat de frumoasa, pe bratele altuia. e crunt. ma trezesc in spaima. cateva clipe sunt atat de pierdut incat aproape nu stiu unde sunt. simt doar groaza. in cel mai fizic sens, groaza. dupa care iti aud rasuflarea. iti simt caldura, aproape. intind incet mana si mi-o pierd in parul tau risipit pe perna. si atunci ma apropii de tine si iti sarut incet umarul gol. iti cuprind delicat in palma sanul stang. iti soptesc incet "noapte buna". in somn te strangi in mine si usor, usor, ma linistesc. inteleg ca a fost doar un vis urat si atat. un vis urat ce a trecut. ca nu e durere ci doar o teama fara rost. ca atata timp cat imi esti alaturi, dincolo de vis, am dreptul sa zambesc.
urasc visul asta urat. de nu m-as trezi din el, din nou si din nou, ar fi greu. stiu ca sunt baiat mare dar uneori imi e atat de teama ca nu ma voi trezi si nu stiu ce sa fac. as vrea sa stiu dar nu stiu. dar visele urate sunt doar vise urate si intotdeauna ma trezesc si zambesc.  iar in zambetul meu, in felul meu, rade nebun o intreaga lume."